PROBLEME RESPIRATORII NOU NASCUTI

Posted: 18 Ianuarie 2011 in pentru copii

Sindromul de detresă respiratorie
Sindromul de detresă respiratorie(SDR) se caracterizează printr-o respiraţie dificilă, respiraţie care este aspră şi neregulată, cu mormăit, mişcări ale aripilor nasului şi, posibil, o culoare albastru-închis a pielii. SDR este un diagnostic colerat stric cu lipsa surfactantului. Severitatea SDR depinde de vârsta gestaţională a copilului ţi de greutatea la naştere.Cu cât copil este mai mic şi prematur, cu atât mai mare este riscul de a avea SDR. Afecţiunea este rareori prezentă la copiii născuţi la termen. Băieţii sunt mai afectaţi decât fetele, iar copiii albi mai mult cecât cei de culoare.
În general, SDRse observă la câteva minute de la naştere. La uni copii detresa la naştere este atât de severă încât necesită resuscitare. Examenele de sânge şi radiologice pentru plămâni pot stabili diagnosticul.
Când copilul dumneavoastră se naşte cu SDR, va avea nevoie să fie dus într-o secţie de terapie intensivă, unde semnele vitale să fie monitorizate permanent. Hrana şi lichidele le va primi intravenos.Mulţi copii în situaţia aceasta au nevoie de respiraţie asistată. Un tub respirator este ataşat la un ventilator poate fi introdus prin gura copilului în trahee, pentru a ajuta respiraţia. Unii copii sunt ajutaţi cu un tub în nas sau ca o mască pe faţă pentru a menţine continuu o presiune pozitivă în căilr respiratorii.
Copiilor cu SDR sever li se poate administra surfactant direct în plămâni. Alte medicamente utilizate la copiii cu SDR sunt diureticele pentru a creşte producţia de urină şi a elibera organismul de lichidele în plus, cortizoni pentru a reduce imflamaţia în plămâni, bronhodilatatoare pentru a scădea wheezig-ul şi Teofilină sau cafeină pentru a stimula respiraţia.
Scopul în îngrijirea copiilor cu sindromul de detresă respiratorie este de a ţine departe complicaţiile până când plămânul se va dezvolta. Graţie secţiilor speciale de neonatologie şi medicilor neonatologi, asistentelor medicale şi terapeuţilor pe probleme respiratorii, rata mortalităţii la copii cu SDR a scăzut constant.
Tahipneea tranzitorie
Tahipneea tranzitorie este o formă de detresă respiratorie care apare după naştere pelvină obişnuită sau după o cezariană, atât la prematuri cât şi la copilul în termen.
Copiii născuţi cu această formă de detresă adesea nu au nici un alt semn de boală în afara unei respiraţii rapide, superficiale. La unii copii, pielea poate avea o nuanţă albăstruie care se poate ameliora cu mici cantităţi de oxigen inhalat,
Diferit de copiii cu SDR, aceşti copii rareori arată grav bolnavi şi cei mai mulţi îşi revin în 3 zile. Tratamentul poate include administrarea de oxigen până la ameliorarea respiraţiei, adesea în primele 12-24 de ore. Dacă respiră prea des pentru a fi hrănit oral, va fi necesar hrănirea intravenoasă. De obicei, nici un alt tratament nu este necesar.
Pneumotoraxul
Orice copil se naşte cu plămâni colapsaţi. Unul dintre miracolele naşterii este că, numai după câteva suflări, plămânii se umflă şi copilul începe să respire. Oricum,sunt necesare variaţii presionale importante pentru a umfla plămânii pentru prima dată.
Uneori, plămânii chiar nu se umflă şi diferenţele de presiune pot produce o afecţiune numită pneumotorax, în care se rupe sacii cu aer (alveolele) din micuţii plămâni.
Aceste rupturi permit aerului să se scurgă în spaţiile dintre membranele subţiri care acoperă plămânii(pleură) şi peretele interior al toracelui. Această arie este numită spaţiul pleurial. Dacă o cantitate mică de aer se scurge, copilul va avea o respiraţie mai puţin amplă, rapidă şi mormăitoare şi, probabil, un pat unghial şi buze albăstrui(cianoză). Dacă se scurge o cantitate mare de aer, copilu poate dezvolta brusc probleme respiratorii severe.
Pneumotoraxul poate fi foarte serios dacă un plămân colapsează brusc, dar, în cele mai multe cazuri, scurgerea de aer este mică şi aerul se resoarbe singur. Uneori, nu este necesar nici un tratament specific. Pneumotoraxul poate fi tratat administrându-i copilului un plus de oxigen pentru a respira câteva ore. În cazuri severe de pneumotorax, aerul care s- scurs în piept poate fi eliminat printr-un tub introdus în sapţiul dintre coaste(peretele toracic) şi plămân.
Trimite prin email

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s